Grădinița reprezintă un pilon esențial în formarea și dezvoltarea unui copil. Este important ca mediul de învățare pe care îl alegem pentru copilul nostru să fie unul propice, care să permită dobândirea unor abilități și să îl ajute să evolueze într-un mod sănătos. Lavinia Enache (Măceșanu) este educatoare la Grădinița cu Program Prelungit „Pinocchio”, din Craiova și se află în sistemul de învățământ de 18 ani. Pe parcursul carierei sale, a întâlnit sute, poate chiar mii de copii, pe care i-a ajutat să crească într-o manieră armonioasă. Despre rolul grădiniței în viața unui copil, despre cum îi putem pregăti pe cei mici pentru primul contact cu grădinița, despre importanța jocului, ca modalitate de învățare și despre situațiile dificile pe care le-a înfruntat, de-a lungul vremii, aflăm de la ea, în „Interviu la catedră”.
RealPress: Este cunoscut faptul că părinții întâmpină probleme, de foarte multe ori, în momentul în care copilul urmează să meargă la grădiniță pentru prima dată. După mari eforturi, părinții reușesc să îi facă pe cei mici să se oprească din plâns și să se acomodeze cu ideea că locul în sine este plin de distracție și socializare. Aș vrea să știu cum îi putem ajuta pe copii să se adapteze ușor la grădiniță și cum îi putem face să fie atenți?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): Societatea în care trăim este într-o permanentă schimbare, atât părinţii, cât şi educatoarele trebuie să aibă în vedere o adevărată luptă cu mediul, să fie foarte atenți la mijloacele pe care le folosesc pentru a-i putea creşte corect pe copii, ei fiind foarte vulnerabili la această vârstă, iar influenţele negative sunt la tot pasul. Pentru a avea o relaţie activă şi pozitivă cu preşcolarii, trebuie să ştim să le descoperim trebuinţele şi nevoile, pentru ca legăturile ce se stabilesc între preşcolari şi adulţi să se bazeze, atât pe încredere, dar mai ales pe respectul reciproc.
După cum bine se ştie, familia este factorul primordial în educarea unui copil şi educaţia începe în familie, de aceea legătura dintre grădiniţă şi mediul familial va trebui să se întrepătrundă, iar educatorul să cunoască foarte bine mediul de viaţă al copilului pentru a putea colabora.
Intrarea într-un nou colectiv, cum ar fi grădinița, presupune o serie de lucruri la care copilul trebuie să se adapteze și să facă față. Dacă ne gândim la copilașii de aproximativ 3 ani, care tocmai pășesc în grupa mică, această etapă este una cu totul nouă, mai ales dacă nu au fost înainte la creșă. Fiind obișnuiți să petreacă mult timp cu părinții, figuri importante de atașament, acum trebuie să interacționeze cu mult mai mulți străini, și nu doar adulți, ci și copii. Acest lucru poate cauza stres unora, manifestat prin plâns, dorința de a sta acasă și de a nu merge la grădiniță, despărțiri dificile dimineața sau neimplicarea în activități. Pentru unii copii, aceste probleme s-ar putea să nici nu apară (având deja interacțiuni sociale), dar pentru alții se pot regăsi sub diferite forme.
Din perspectiva dezvoltării socio-emoționale, la începutul grădiniței, copilul se poate confrunta cu stări de frică cu privire la schimbarea rutinei, se poate juca de unul singur mai mult și se poate implica foarte puțin în interacțiuni cu ceilalți copii. Aceste lucruri pot fi privite și înțelese prin prisma atașamentului și a legăturii formate cu părinții, este perfect normal ca cel mic să caute siguranță din partea părinților.
„Rolul grădiniței în dezvoltarea copiilor este complex și esențial”
RealPress: O relație bună cu un copil presupune încredere, iar atunci când ea există relaționarea cu cel mic este facilitată. Cum poate un educator să creeze un mediu educațional stimulant pentru copii? Ce trebuie să facă pentru a-și îmbunătăți relația cu preșcolarii?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): Mediul dintr-o grupă de gradiniță oferă oportunități stimulatoare pentru a le susține învățarea și jocul. În spațiile de joacă, copiii invață să coopereze, să comunice, să descopere literele și cifrele, în timp ce imită experiențe din viața reală.Copiii au nevoie de spații interesante, atât în interior, cât și în aer liber, pentru a învăța să-și controleze și să-și provoace abilitățile în curs de dezvoltare ale corpului. Mediile de clasă de grădiniță îi ajută pe copii să exploreze și să învețe în propriul ritm, de aceea joacă un rol important în stimularea pasiunii copiilor pentru învățare și explorare.
Iată cateva idei simple, dar eficiente, pentru organizarea clasei pentru grupele de grădiniță:
- Desemnează un loc dedicat pentru fiecare activitate.
Chiar dacă sala de curs nu este neapărat cea mai spațioasă, este important ca fiecare educator să încerce sa dedice un loc pentru fiecare activitate. Acest lucru se poate realiza prin reorganizarea mobilierului de grădiniță, în funcție de preocupare. De exemplu, pentru activitățile creative este indicat sa existe un dulap de grădinița pentru toate materialele necesare. Pentru întâlnirile de dimineața și momentele de lectură, educatorii pot amenaja un spațiu creativ, cu scaune de grădiniță sau pernițe colorate. Chiar dacă este un simplu colț din sala de clasă, cu articole de prezentare precum un flipchart sau un panou de plută, delimitarea scopului ii va ajuta pe copii să înțeleagă ideea de program.
- Încurajează independența și creativitatea copiilor.
Grădinița este mediul ideal pentru ca cei mici să învețe să se descurce singuri. Cel mai bun mod de a realiza acest lucru este depozitarea materialelor pe rafturi joase, deschise. Acest lucru le permite copiilor să vadă materialele disponibile, să facă o alegere și să returneze articolul fără sprijinul unui adult. Fie ca este vorba de jucării sau materiale creative pentru culori și fișe pentru colorat, este important să existe un spațiu în care copilul poate avea acces la aceste elemente.
- Integrarea în comunitate.
Sala de clasa își are rolul său în integrarea copilului în noua comunitate din care face parte. Copilul se va obisnui sa aibă loculsău la masa de la grădiniță, să primească propriul pat de grădinită și accesoriile aferente, precum și să învețe să împartă cu ceilalți jucăriile comune și să învețe să colaboreze în diverse activități de echipă. De asemenea, trebuie luat în calcul și adaptabilitatea spațiului și a mobilierului de gradiniță pentru jocurile de mișcare din interior.
Decorarea salii de clasa poate fi o provocare, dar cu puțină inspirație și grijă pentru toate aspectele dezvoltării copilului, poate fi mediul perfect pentru cei mici.
Rolul grădiniței în dezvoltarea copiilor este complex și esențial. Crearea unui mediu interesant pentru educația timpurie bazată pe empatie și explorare, pe joacă și curiozitate presupune nu numai un educator pregătit și dedicat, ci și un mediu adaptat celor mici. Tocmai de aceea, amenajarea acestui spațiu trebuie să fie o prioritate pentru educatori și manageri, precum și un criteriu de selecție a grădiniței pentru părinti. In acest fel, copilul va putea beneficia de cel mai bun loc pentru dezvoltarea sa armonioasă.
RealPress: Cât de importantă considerați că este comunicarea dintre dascăl și părinte? Ce rol au părinții în îmbunătățirea nivelului de educație al copiilor lor?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): Este recomandat ca părintele să viziteze grădinița înainte de începerea ei, iar dacă este posibil, să facă acest lucru alături de copil și să participe la un moment al unei zile de grădiniță. În acest mod, cel mic va avea deja o interacțiune cu noul mediu, în care a explorat, avându-l alături pe părinte.
De asemenea, este indicat să se mențină o comunicare frecventă cu educatoarea, mai ales după începerea grădiniței. Fie înainte, fie după program se pot iniția scurte discuții care să ajute la o cunoaștere mai bună a copilului. Poate fi un context potrivit în care să se împărtășească anumite particularități/ nevoi speciale ale celui mic, la care ceilalți ar trebui să fie atenți.
Nu trebuie ca părinții să se îngrijoreze, provocările pe care cel mic le întâmpină la începutul grădiniței vor fi depășite pe măsură ce va exista o continuitate între ceea ce se întâmplă la grădiniță și acasă. Câteva lucruri practice pe care le pot face părinții sunt: să ia masa în același program ca cel stabilit la grădiniță, să urmărească același ritual de somn, aproximativ ora la care se doarme și la grădiniță și să îl învețe pe cel mic să folosească toaleta de unul singur.
Această pregătire încă dinainte de intrarea în mediul nou al grădiniței poate fi folositoare. Includerea lor în rutina de acasă și încercarea de a potrivi momentele zilei, i-ar ajuta pe copii să înțeleagă mai ușor ceea ce va urma. Deși învățarea se face prin joacă, grădinița reprezintă un mediu mult mai structurat (comparativ cu cel de la creșă sau de acasă), în care copiii trebuie să respecte anumite reguli, învață rutine, învață cum să-și aștepte rândul și să interacționeze cu ceilalți, dobândesc cunoștințe despre numere, forme geometrice, culori. Adaptarea la aceste interacțiuni și activități academice poate influența starea de bine ulterioară, dezvoltarea socio-emoțională a copiilor și chiar adaptarea la școală.
Pe de altă parte, și părinților le este greu și vin însoțiți cu o serie de griji legate de acomodarea copilului la un mediu nou, la reguli și rutine, posibilitatea ca cei mici să prezinte unele probleme de comportament, măsura în care mediul susține și antrenează abilitățile academice ale copiilor, felul în care cei mici reușesc să interacționeze unii cu ceilalți și reușesc să își dezvolte independența.
Este normal, ca părinte, să ai astfel de îngrijorări. Este o etapă nouă, la care mai întâi tu trebuie să te adaptezi, pentru ca mai apoi să îl susții pe cel mic în această tranziție. Uneori poate fi greu să îl lași pe copil la grădiniță, „singur”, fără a te gândi dacă plânge sau s-a rănit cumva. Gestionarea unor astfel de gânduri și sentimente îi va ajuta și pe copii să facă față mai bine unui mediu nou.
RealPress: Știm că, atunci când discutăm despre copii, unul dintre cele mai dificile lucruri este să reușim să îi facem atenți și, totodată, atenția este și cea care se pierde cel mai ușor. Ce metode folosiți pentru a le recapta interesul copiilor și a-i integra în diverse activități?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): La grădiniță folosim o gamă largă de jocuri și metode pentru a învăța copiii să se împrietenească unii cu alții, pentru a învăța cum să se comporte, lucruri despre natură și mediul înconjurător, pentru a se dezvolta emotional, cognitiv, psihomotric, pentru a-și dezvolta limbajul, simțul muzical. De asemenea, noi educatoarele, desfășurăm jocuri de rol, jocuri didactice care să dezvolte limbajul, lectura poveștilor, dramatizări, jocuri didactice matematice, activităti artistico-plastice, punem la dispoziția copiilor cursuri de dans, de limbă engleză, desfașurăm jocuri outdoor, organizam serbări, excursii cu preșcolarii, vizite la muzee, parcurile craiovene, avem proiecte educaționale cu instituții partenere (poliție, pompieri, medic stomatolog, medic veterinar, biserică, pompieri, jandarmerie), organizăm vizite la școală cu preșcolarii din grupele mari, acțiuni de ecologizare, vizite la Iridex, acțiuni de plantare pomi, flori, de înfrumusețare a curții grădiniței. La nivelul instituției noastre s-a reușit cu succes implementarea unui program Erasmus, cu privire la activitățile outdoor, etc.
„Prin joc, copilul își formează o imagine asupra lumii”
RealPress: Se spune că cel mai bine reușim să reținem lucruri și informații, atunci când suntem relaxați și când ne aflăm într-un mediu care să nu ne provoace stres sau anxietate. Cât de important vedeți jocul în procesul de învățare al preșcolarilor?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): Un prim pas important este ca familia să fie implicată și să comunice cu grădinița. Părinții se pot interesa de la educatoare care sunt așteptările pe care ele le au, anumite reguli existente, modul în care se desfășoară activitățile. Astfel, se vor reduce de la început din neînțelegeri sau posibile așteptări nerealiste și vor fi clarificate mai multe aspecte. Ideea pe care o avem despre grădiniță, din ce ne amintim din propria experiență sau ce am auzit și văzut în media, poate să nu corespundă mereu cu ceea ce este în realitatea, astfel încât anumite clarificări vor ușura situația.Jocul nu implica doar distracție și divertisment, ci este și o nevoie de bază pentru dezvoltarea copilului.
În primii ani de viață, jocul este esențial pentru ca cei mici să-și dezvolte abilitățile motorii si orientarea în spațiu. Jocurile funcționale sau exercițiile facilitează echilibrul și forța, consolidând reperele motorii precum mersul, săriturile și alergarea. Jocurile de manipulare, pe de altă parte, îmbunătățesc coordonarea ochi-mână și abilitățile motorii fine, bază pentru care copiii mai târziu învață să scrie.
Prin joc, copilul își formează o imagine asupra lumii. Pe masură ce copiii se joacă, ei explorează proprietățile obiectelor și fenomenelor, extrăgând informații valoroase despre mediul lor.
Aceste experiențe îi permit să descopere tipare și scheme, să rezolve probleme și să își planifice următorii pași, ceea ce contribuie la dezvoltarea gândirii, atenției și memoriei lor. Jocul interactiv, fie cu colegii sau cu adulții, încurajează dezvoltarea abilităților sociale. Prin activități ludice, copiii își extind vocabularul și își perfectionează abilitățile de comunicare non-verbală. Își fac prieteni noi și învață să împărtășească și să coopereze, punând în practică primele lor strategii de rezolvare a conflictelor. De asemenea, încep să înțeleagă cum funcționează lumea adulților imitându-le atitudinile și comportamentele, ceea ce îi ajută să își însuşească normele sociale.
Nu în ultimul rând, jocul în educația timpurie este un pilon esențial pentru dezvoltarea emotională. Datorită activităților ludice, copiii învață să exprime și să gestioneze stări, precum frustrarea, anxietatea sau furia. Jocul este o sursă de emoții pozitive care îi face să se simtă bine cu ei înșiși, punând bazele unei stime de sine puternice. Tocmai de aceea, mediul de joacă la gradinita este extrem de important pentru dezvoltarea copiilor.
„În mediul rural, am întâlnit mulți copilași din medii dezavantajate, din familii monoparentale, din familii cu situații financiare precare”
RealPress: Spuneți-mi, vă rog, dacă v-ați confruntat vreodată, în atâția ani de când vă aflați la catedră, cu situații delicate, dacă ați avut pe scaun copii cu deficiențe și, dacă da, cum ați gestionat situația?
Profesor învățământ preșcolar Lavinia Enache (Măceșanu): Imediat cum am absolvit specializarea învățători-educatori, din cadrul Colegiului Național Ștefan Velovan ( Liceul Pedagogic) în anul 2006, din Craiova, am profesat ca educatoare timp de 15 ani cu preșcolari din mediul rural. Îmi aduc aminte că in primii ani de carieră didactică am lucrat cu un băiețel care avea parapareză spastică, întârziere mintală, cu un alt băiețel care avea tulburări de vorbire, făceam exerciții de logopedie, jocuri pentru îmbunătățirea vocabularului, jocuri pentru dezvoltarea auzului-fonemtatic. În perioada aceea, eram studentă la Facultatea de Litere, îmi plăcuse foarte mult cursul de fonetică și fonologie cu doamna profesoară Negomireanu și cu domnul profesor Ovidiu Drăghici, cu care am studiat și în cadrul masterului de Limbă română actuală- structură, dinamică și funcționalitate. Cu aceste două cazuri m-am confruntat când aveam 21-22 de ani, experiență de vreo 4-5 ani, în cariera de educatoare. Recunosc că am cerut sfatul unei doamne educatoare care mi-a fost mentor în practica pedagogică in clasa a XII-a, dna Nela Stancu. Datorită acestei doamne educatoare, cât și doamnei mele învățătoare Rodica Geicu, am îmbrățișat profesia de educatoare.
În mediul rural, am întâlnit mulți copilași din medii dezavantajate, din familii monoparentale, din familii cu situații financiare precare, pe care am încercat să îi sprijin, atât cu bunuri materiale, rechizite, să încurajez frecventarea cu regularitate a grădiniței, pentru a evita riscul de abandon școlar, cât și integrarea cu succes în clasa pregătitoare.
De aproape 3 ani, lucrez la Grădinița cu Program Prelungit „Pinocchio”, din Craiova. Aici am avut la gupă copilași cu tulburări de limbaj, dar care beneficiază de ajutor specializat din partea doamnei logoped, cât și a doamnei consilier educativ.
